Uniunea Europeana (III): Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene si Consiliul Europei*

Consiliul European:

Consiliul European (eng: European Council) este o institutie a Uniunii Europene. Este format din liderii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii, Presedintele Comisiei Europene (actualmente Jean-Claude Junker) si Presedintele Consiliului European, actualmente Donald Tusk. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, actualmente Federica Mogherini, participa de asemenea la intruniri fara drept de vot.

Desi Consiliul European nu are nici o putere legislativa oficiala, aceasta este investit in temeiul Tratatului de la Lisabona, cu definirea „directiilor si prioritatilor politicilor generale” ale Uniunii. Este organismul strategic al Uniunii (cel care rezolva crizele), actionad ca o presedintie colectivă a UEReuniunile Consiliului European sunt prezidate de catre presedintele sau si au loc cel puțin de 4 ori pe an. Presedintele Consiliului European, in acest moment Donald Tusk din Polonia, este ales pentru un mandat de doi ani si jumatate care poate fi reinnoit o data. Rolul presedintelui Consiliului nu este echivalentul unui sef de stat ci doar primus inter pares (primul printre egali) alaturi de ceilalti sefi de stat europeni – sursa (ro) si sursa (eng).

VIDEO: descriere Consiliul European si Consiliul Uniunii Europene (eng, 3 min):

 

Consiliul Uniunii Europene:

Consiliul Uniunii Europene (uneori denumit si Consiliul sau Consiliul de Ministri; eng: Council of the European Union) este un organism parte a legislativului Uniunii Europene (UE) reprezentand guvernele statelor membre, celalalt organism este Parlamentul European. Consiliul este compus in diferite componente din 28 de ministri nationali (unul din fiecare stat). Componenta exacta depinde de domeniile in discutie, de exemplu, atunci cand se discuta politici referitoare la agricultura, Consiliul este format din cei 28 de ministri care au in portofoliu si domeniul agriculturii. Presedintia Consiliului este rotativa intre fiecare stat membru si mandatul fiecarei presedintii durează 6 luni, mandat care este detinut de ministerul relevant pentru fiecare intalnire in parte – sursa (ro) si sursa (eng). De exemplu Romania va detine presedintia Consiliului de la 1 ianuarie 2019 pana la finalul lui iunie 2019, timp in care premierul Romaniei (sa speram ca nu Viorica Dancila) va avea rolul de presedinte al Consiliului.

VIDEO: descriere Consiliul Uniunii Europene (in engleza, 5 min):

 

Consiliul Europei*

Consiliul Europei (eng: Council of Europe) este o organizatie internationala, interguvernamentala si regionala. A luat nastere la 5 mai 1949 si reuneste toate statele democratice ale Uniunii Europene precum si alte state din centrul si estul Europei (Rusia, Turcia, Georgia, etc)in total 47 de state.
*) Consiliul Europei este independent de Uniunea Europeana, si este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene – sursa (ro), sursa (eng).

VIDEO: Diferenta intre Consiliul European (European Council) si Consiliul Europei (Council of Europe):

Vezi si: 
Uniunea Europeana (I): Parlamentul European
– Uniunea Europeana (II): Comisia Europeana
Alegeri Europarlamentare: statistica 2007, 2009, 2014

Uniunea Europeana (II): Comisia Europeana

Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii Europene. Comisia este responsabila pentru intocmirea propunerilor legislative, implementarea deciziilor si apararea tratatelor Uniunii precum si coordonarea activitatilor curente ale Uniunii.

Comisia funcționeaza ca un cabinet de guvern, format din 28 de membri cunoscuți drept „comisari” (informal). Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un membru in Comisie, iar acestia au obligatia de a reprezenta interesele comune ale UE si nu interesele nationale ale statului din care face parte. Unul dintre cei 28 este Presedintele Comisiei (ex: Jean-Claude Juncker) este propus de Consiliul European si ales de catre Parlamentul European (descriere). Consiliul nominalizeaza ceilalti 27 de membri ai Comisiei in acord cu presedintele nominalizat, iar ulterior cei 28 de membri ca un singur corp sunt supusi votului de investitura a Parlamentului European. De exemplu in Comisia precedenta (numita Barroso, dupa numele presedintelui) Dacian Ciolos a fost comisar pentru Agricultura si dezvoltare rurala, iar in comisia curenta (numita Junker) Corina Cretu este comisar pe Politici Regionale).

Termenul de „Comisie” este folosit ori pentru a-i desemna pe cei 28 de membri ai Colegiului Comisarilor sau pentru a desemna inclusiv organismele administrative formate din 23.000 de funcționari publici europeni care sunt impartiti în departamente numite Directorate-Generale și Servicii – sursa sau (eng) aici.

Procedura de selectie:

  1. Consiliul European propune Parlamentului European un presedinte
  2. Parlamentul European voteaza acea propunere
  3. Presedintele vine cu lista de comisari propusi
  4. Parlamentul European voteaza lista de comisari propusi

Responsabilitati:

  • propune legi (dupa care Consiliul si Parlamentul le adopta, sau nu le adopta)
  • se asigura ca legislatia europeana este respectata – de exemplu Comisia a activat articolul 7 in cazul Poloniei (si Ungariei) – sursa
  • seteaza obiective
  • manageriaza si implementeaza politici europene, dar si bugetul UE
  • reprezinta interesele UE (atat in interior cat si in exterior)

VIDEO: descriere Comisia Europeana (in engleza, 5 min):

 

Vezi si: 
Uniunea Europeana (I): Parlamentul European
– Uniunea Europeana (III): Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene si Consiliul Europei*
Alegeri Europarlamentare: statistica 2007, 2009, 2014

Uniunea Europeana (I): Parlamentul European

Parlamentul European (abreviat Europarl sau PE) este o institutie legislativa a Uniunii Europene (UE) aleasă prin scrutin direct o dată la cinci ani. Impreuna cu Consiliul Uniunii Europene (Consiliul) și cu Comisia Europeana, exercita puterea legislativă a UE. Parlamentul este compus din 751 de membri, care reprezintă al doilea cel mai mare electorat democratic în lume (375 milioane de votanți eligibili în 2009) – sursa.

PE este un parlament unicameral, spre deosebire de exemplu de Parlamentul din Romania, care este bicameral (Senat si Camera Deputatilor).

PE are un presedinte (in prezent Antonio Tajani) si 14 vicepresedinti.

Mandatele alocate tarilor membre sunt proportionale populatia acelei tari, fiind totusi favorizate tarile mai mici. De exemplu pentru Malta un eurodeputat reprezinta aproximativ 70k cetateni, pe cand in Germania un eurodeputat reprezinta aproximativ 800k cetateni. La alegerile din 2019 Romania va avea alocate 33 de mandate.

Grupuri parlamentare in PE (2014-2019):

Odata ajunsi in PE eurodeputatii se vor grupa in grupuri ideologice:

  • Grupul Partidului Popular European (PPE) – 219
  • Alianta Progresista a Socialistilor si Democratilor (S&D) – 189
  • Conservatorii si Reformistii Europeni (ECR) – 73
  • Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa (ALDE) – 68
  • Grupul Verzilor – Alianta Libera Europeana (Greens-EFA) – 52
  • Stangi Unite Europene – Stanga Verde Nordica (GUE-NGL) – 51
  • Europa Libertatii si Democratiei Directe (EFDD) – 43
  • Europa Natiunilor si Libertatilor (ENF) – 35
  • neafiliati (NA) – 21

Activitati ale PE:

  • in legislativ:
    • aproba (sau dezaproba) propuneri de legi
    • propune amendamente la legi
      nota: PE nu are drept de initiativa, adica nu poate inainta propriile proiecte de legi. Acest drept de initiativa il are la ora actuala numai Comisia Europeana.
  • pe buget:
    • proiectul de buget al UE
    • executia bugetara UE
      nota: Parlamentul European impreuna cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeana intocmeste un proiect de buget. In faza de aprobare a bugetului Parlamentul și Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari.
  • de control asupra puterii executive (asupra Comisiei):
    • verificarea propunerilor pentru posturile de comisari
    • motiune de cenzura (eng: vote of no confidence)
      nota:  Inainte de numirea membrilor Comisiei, Parlamentul analizeaza in comisiile sale competenta si integritatea comisarilor desemnati (propusi). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de incredere.

Tipuri de vot in PE:

  • majoritate simpla (50% +1 din cei prezenti)
  • majoritate absolua (50% +1 din nr. total de parlamentari – 376)
  • supermajoritate (la motiunea de cenzura pe langa majoritatea absoluta (376) mai este necesar ca si 2/3 din cei care au votat sa fie pro ca sa treaca motiunea)

Locatii ale PE:

  • Luxembourg – activitati administrative
  • Brussels – 3/4 activitati parlamentare
  • Strasbourg – 1/4 activitati parlamentare

 

VIDEO: descriere Parlamentul European (in engleza, 5 min):

 

Vezi si:
– Alegeri Europarlamentare: statistica 2007, 2009, 2014
– Uniunea Europeana (II): Comisia Europeana
– Uniunea Europeana (III): Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene si Consiliul Europei*

Descentralizare fiscala in Romania si Elvetia (prezentare)

Descentralizarea fiscala in Romania si Elvetia – Studiu comparativ

ARGUMENT

Descentralizarea fiscală este doar o parte a procesului de descentralizare administrativă și financiară, dar o parte esențială, întrucât veniturile fiscale reprezintă cea mai importantă sursă prin care se alimentează bugetele publice. Or, în absența resurselor bănești corespunzătoare, nu putem vorbi despre o descentralizare reală. Transferul de competențe administrative dintre centru spre periferie, adică de la organele administrației publice centrale către cele locale, trebuie însoțită de creșterea veniturilor bugetare locale, ceea ce este în dependență directă de descentralizarea fiscală, adică de sporirea cuantumului impozitelor și taxelor care intră în bugetele locale (fără creșterea poverii fiscale).

Creșterea veniturilor bugetare locale se poate face și prin alocarea de sume suplimentare de la bugetul de stat, dar aceasta nu înseamnă o descentralizare reală, ci – mai degrabă – o centralizare deghizată, prin care statul decide cât, de unde și sub ce formă alocă autorităților locale, iar acestea din urmă se află într-o continuă incertitudine și dependență de centru. Din păcate, în linii mari, aceasta este situația actuală din România, așa cum vom putea observa în continuare.

Studiul de față propune o concepție modernă asupra descentralizării fiscale, în conformitate cu care cea mai mare parte a veniturilor fiscale directe (impozit pe venit și impozit pe profit) trebuie să intre în bugetul localităților, de unde acestea vor vira – pentru respectarea principiului solidarității și al egalizării financiare – cote către bugetul județului de care aparțin, respectiv către bugetul de stat.

  • În prezent, impozitul pe venit intră în bugetul de stat, de unde se întoarce în parte în bugetele localităților și județelor, sub forma unor așa-numite „cote defalcate”, printr-o procedură greoaie, ilogică și pe alocuri obscură, favorizând astfel subiectivismul și arbitrariul în alocarea acestuia.
  • Cât privește impozitul pe profit, acesta intră și rămâne exclusiv în bugetul de stat, ceea ce constituie o inechitate gravă la adresa comunităților în care acest profit este produs, atât din punct de vedere al companiilor plătitoare de impozit pe profit (care nu regăsesc nimic din bogăția pe care o produc în serviciile publice ale localității unde își au sediul / își desfășoară activitatea), cât și din punctul de vedere al cetățenilor din comunitatea ce „găzduiește” compania în cauză (pentru că nici acești cetățeni nu au niciun beneficiu de pe urma activității economice locale).

Întrucât bugetele localităților sunt văduvite de impozitul pe profit și primesc (nu opresc) o cotă din impozitul pe venit, care este mereu diminuată, comunitățile locale nu reușesc să se autofinanțeze în România, ceea ce obligă statul să le aloce sume din taxa pe valoarea adăugată, tot printr-o procedură criticabilă și adesea, inechitabilă.

Fără îndoială, există în România localități mici și sărace, care nu ar reuși să se autofinanțeze nici prin procedura propusă de noi, de reținere a impozitelor pe venit și pe profit la bugetul local, cu virarea unor cote către județ și stat. Dar tocmai acesta este principalul rol al cotelor în discuție, de a contribui la echilibrarea financiară a localităților din cadrul unui județ, respectiv a județelor României. Practic, comunitățile locale își gestionează autonom veniturile fiscale proprii, dar sunt solidare atât cu celelalte comunități din zonă (prin cota virată județului), cât și cu cele din întreaga țară (prin cota virată la bugetul de stat).

Gestionarea autonomă a veniturilor fiscale ale localității, adică esența descentralizării fiscale, nu este un scop în sine. Autonomia și descentralizarea administrativ-financiară într-un stat de drept nu sunt, în ansamblul lor, decât măsuri de corectare a centralismului excesiv, care – așa cum istoria ne-a dovedit în modul cel mai dureros – înseamnă decizii proaste pentru cetățean, sărăcie, servicii publice de calitate scăzută ș.a.m.d.

Credem că nimeni nu se îndoiește de faptul că cele mai bune decizii pentru comunitate se pot lua chiar în comunitate. Niciodată „centrul” nu va ști mai bine care sunt problemele locale, care modul optim de soluționare a acestora, care sunt cele mai bune strategii de dezvoltare locală sau cum trebuie folosiți banii comunității. Problemele locale specifice cer rezolvări specifice, nu decizii dictate de la centru.

De altfel, principiul subsidiarității, asumat de legislația română (prin Legea-cadru a descentralizării, din 2006, dar și prin actele normative subsecvente), cere ca exercitarea competențelor administrative să fie în sarcina autorității publice locale situate la nivelul cel mai apropiat de cetățean (și numai în subsidiar, dacă acest lucru nu este posibil, de către o autoritate de nivel superior). Aceasta este o recunoaștere legislativă a faptului că nici un sistem centralizat nu poate răspunde varietăţii nevoilor comunităţilor locale la fel de bine ca autorităţile locale. Desigur, structurile guvernului îşi păstrează și într-un star descentraliza, atribuţiile firești, de reglementare şi control al legalității.

Așadar, principalul scop al descentralizării este de a oferi servicii publice de mai bună calitate, la un preţ mai redus, în acord cu cerințele și preferințele beneficiarilor, dar și de a oferi o premisă reală pentru creșterea economică și socială în general. Apropierea deciziei de cetăţean și luarea unor decizii mai adecvate necesităţilor lui contribuie la bunul mers al întregii societăți, nu doar al uneia sau alteia dintre comunitățile locale.

De altfel, autonomia locală este departe de a însemna fragmentarea administrativă a unei țări, și cu atât mai puțin „federalizarea” sa. Principiul descentralizării completează principiul caracterului unitar al statului român; ambele sunt prevăzute în Constituția României, iar obiectivul primului este o mai bună administrare şi gestionare a resurselor locale, ceea ce nu poate conduce decât la creșterea bunăstării generale a unei națiuni.”

 

^Textul este extras din documentul DESCENTRALIZARE FISCALA in ROMANIA si ELVETIA – Studiu comparativ si reprezinta intregul subcapitul 1.1 „Argumente”.

Alte texte extrase din document:
– Principalele IMPOZITE si TAXE percepute in Romania
– Autoritati locale (I): VENITURI municipii, orase, comune si judete
– Autoritati locale (II): CHELTUIELI municipii, orase, comune si judete

Autoritati locale (II): CHELTUIELI municipii, orase, comune si judete

Structura cheltuielilor: exemplu judetul Mures (sursa)

Cheltuielile autoritatilor locale romane (localitati si judete) se pot clasifica in doua moduri:
clasificare economicafunctionare si dezvoltare
clasificare functionala: pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, paragrafe

Textul de mai jos, tabelele si graficele (chiar si cele de mai sus) sunt extrase din capitolul 2.4. Cheltuielile autoritatilor locale romane incepand cu pag. 81 din documentul DESCENTRALIZARE FISCALA in ROMANIA si ELVETIA – Studiu comparativ – recomand tot documentul, sau cel putin cap. 2.

 

Cheltuieli de FUNCTIONARE si Cheltuieli de DEZVOLTARE

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, cheltuielile secțiunii de funcționare, sunt următoarele:

  • a) cheltuieli de personal;
  • b) bunuri și servicii;
  • c) dobânzi;
  • d) subvenții;
  • e) transferuri curente între unitățile administrației publice;
  • f) alte transferuri pentru cheltuieli curente;
  • g) asistență socială;
  • h) rambursări de credite;
  • i) alte cheltuieli;
  • j) împrumuturi pentru instituții și servicii publice locale sau activități finanțate integral din venituri proprii.

În aceeași ordine de idei, conform art. 2 alin. (5) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, Cheltuielile secțiunii de dezvoltare, prevăzută la alin. (1) pct. 51, sunt următoarele:

  • a) cheltuieli de capital;
  • b) proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile de postaderare;
  • c) transferuri pentru cheltuieli de capital;
  • d) alte transferuri interne pentru cheltuieli de capital;
  • e) rambursarea împrumuturilor contractate pentru implementarea proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă de postaderare, prevăzută a fi realizată din sumele rambursate.

Cheltuielile LOCALITATILOR (pe capitole)

Lista cheltuielilor ce se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, așa cum este prevăzută în clasificația bugetară a Ministerului Finanțelor și de Legea 273/2006 privind finanțele publice locale actualizată, este următoarea:

Lista cheltuielilor pt. bugetele proprii ale comunelor, orașelor și municipiilor

Exemplu mun. Tg.Mures, 2016:

In continuare gasim si o exemplificare a bugetului de cheltuieli pentru municipiul Targu Mures pentru anul 2016:

Exemplu cheltuieli: mun. Targu Mures, 2016

 

Cheltuielile JUDETELOR (pe capitole)

Lista cheltuielilor prevăzute de Legea finanțelor publice locale, nr. 273 din 2006, la nivelul bugetelor județelor este asemănătoare ca structură cu lista prevăzută pentru cheltuielile comunelor, orașelor sau municipiilor, dar totuși diferă ca substanță. Lista cheltuielilor prevăzute în bugetul unui județ este sintetizată în tabelul de mai jos:

Lista cheltuielilor pt. bugetele proprii ale județelor

Exemplu jud. Mures, 2016:

Mai jos un exemplu pentru judetul Mures, pentru anul 2016.

Exemplu cheltuieli: judetul Mures, 2016

Un exemplu si mai detaliat gasiti in prima poza din articol.

Vezi si:
– Ghid: cum se citeste documentul unui buget local – ex. Campia Turzii
Ghid: Cum sa citesti executia bugetara a unui oras
– Administratie locala: ghid introductiv

Autoritati locale (I): VENITURI municipii, orase, comune si judete

Venituri de la nivel central (sursa)

Potrivit Legii finanțelor publice locale, nr. 273 din 2006, veniturile bugetare sunt definite ca fiind resursele băneşti care se cuvin bugetelor unităților administrativ-teritoriale, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri, cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenții etc. Legea stipulează cinci categorii de venituri bugetare locale:

  • a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
  • b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
  • c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
  • d) donaţii şi sponsorizări;
  • e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări
Categorii de venituri: functionare si dezvoltare

Intregul articol (text, tabele si grafice, chiar si cele de mai sus) este extras din capitolul 2.3. Veniturile autoritatilor locale romane incepand cu pag. 68 din documentul DESCENTRALIZARE FISCALA in ROMANIA si ELVETIA – Studiu comparativ – recomand tot documentul, sau cel putin cap. 2.

 

Veniturile LOCALITATILOR

Localitățile din România, respectiv cele cu capacitate administrativă proprie – comune, orașe și municipii, își alimentează bugetul din (1) venituri proprii, (2) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, (3) subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii, (4) transferuri voluntare, altele decât subvenţiile și (5) diverse operațiuni financiare.

Sintetizând, putem spune că în bugetele locale se varsă două mari categorii de venituri: veniturile proprii și veniturile care provin de la centru, fiecare dintre aceste categorii fiind alimentate, la rândul lor, din mai multe surse, așa cum se poate observa în imaginea de mai jos:

Principalele categorii de venituri ale bugetelor localitatilor

În categoria veniturilor proprii se includ în principal sumele încasate din taxe și impozite exclusiv locale, dar și cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit încasat în bugetul de stat. Paradoxal, impozitul pe venit este considerat de Legea finanțelor publice locale ca fiind venit propriu al localității, dar intră în bugetul de stat, urmând ca o parte din acesta să se întoarcă în bugetul local, printr-o procedură greoaie și inutilă. În categoria veniturilor proprii ale localității mai intră sumele încasate cu titlu de impozit pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea Consiliului local, dar niciun fel de altfel de impozit pe profit, care intră în totalitate în bugetul de stat, fără să se întoarcă deloc în bugetul local. Nomenclatorul tuturor veniturilor proprii ale localităților din România poate fi consultat în tabelul (link PDF) de mai jos.

Cât privește veniturile provenind de la nivel central, în afară de o parte din impozitul pe venit colectat pe plan local (care, după cum am arătat, este formal inclus în categoria veniturilor proprii), în bugetele localităților intră anumite „sume defalcate” din taxa pe valoarea adăugată colectată la nivel național (al căror cuantum este decis anual, prin Legea bugetului de stat) și subvenții. Tabelul următor (link PDF) evidențiază în detaliu și această categorie de venituri ale localității .

Sursele de venituri ale bugetelor localităților din România (.pdf, 3 pagini)

Exemplu mun. Tg. Mures, 2016:

Exemplu Targu Mures

În ce privește categoria de venituri proprii, se preconizează că bugetul pe 2016 al municipiului Tîrgu-Mureș va fi alimentat din următoarele surse:

Exemplu Targu Mures (detaliu)

 

Veniturile JUDETELOR

Județele își alimentează bugetul din surse similare localităților, respectiv din: (1) venituri proprii, (2) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, (3) subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii, (4) transferuri voluntare, altele decât subvenţiile și (5) diverse operațiuni financiare.

Cele două mari categorii de venituri ale județelor sunt, ca și în cazul localităților: veniturile proprii și veniturile care provin de la centru, fiecare cu mai multe subcategorii, așa cum se poate observa în imaginea de mai jos:

Principalele categorii de venit ale bugetelor judetelor

Din categoria veniturilor proprii ale județului, în comparație cu localitățile, lipsesc sumele încasate din taxe și impozite exclusiv locale, pentru că acestea se fac venit numai la bugetul localităților. Cea mai importantă sursă de venituri „proprii” pentru un județ rămân cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, la care se adaugă taxele pe utilizarea drumurilor, concesiuni, închirieri etc.

Cât privește veniturile județului provenind de la nivel central, acestea se compun în principal din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată colectată la nivel național (al căror cuantum este decis, ca și în cazul localităților, prin Legea anuală a bugetului de stat) și subvenții.

Tabelul următor (link PDF) oferă o privire asupra principalelor surse de venituri ale județelor, comparativ cu cele ale localităților.

Comparație între principalele surse de venituri bugetare ale localităților și județelor din România (.pdf, 4 pagini)

Exemplu jud. Mures, 2016:

Exemplu structura veniturilor: judetul Mures, 2016

În ce privește categoria de venituri proprii, se preconizează că bugetul pe 2016 al județului Mureș va fi alimentat din următoarele surse:

Exemplu venituri proprii: judetul Mures, 2016

Vezi si:
– Ghid: cum se citeste documentul unui buget local – ex. Campia Turzii
Ghid: Cum sa citesti executia bugetara a unui oras
– Administratie locala: ghid introductiv

Principalele IMPOZITE si TAXE percepute in Romania (prezentare)

Sinteza taxe si impozite, pe categorii de bugete (sursa)

Prezentul text reprezinta o sinteza succinta a capitolului 2.2 Principalele taxe si impozite percepute in Romania din documentul DESCENTRALIZARE FISCALA in ROMANIA si ELVETIA – Studiu comparativ, iar pentru detalii va invit sa descarcati documentul si sa il consultati.

Impozite si taxe care se fac venit la:

BUGETUL DE STAT

  1. Impozitul pe profit:
    În prezent, impozitul pe profit este reglementat de art. 13 – 46 din Codul fiscal, fiind una dintre principalele surse de venit la bugetul de stat.
    Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. Rezultatul fiscal se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.
    .
  2. Impozitul pe dividende:
    Impozitul pe dividende este reglementat diferit, după cum dividendele sunt plătite către o persoană fizică sau o persoană juridică. Totuși, în ambele forme, acest impozit constituie venit la bugetul de stat.
    Potrivit art. 43 alin. (2) din Codul fiscal, impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 5% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române.
    Potrivit art. 97 alin. (7) din Codul fiscal, veniturile persoanelor fizice sub formă de dividende, se impun cu o cotă de 5% din suma acestora, impozitul fiind final.
    .
  3. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor:
    Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor diferă în funcție de numărul de salariați. Astfel, cota de impozitare de 1% se aplică pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariaţi, inclusiv; cota de 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat, iar cota de 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.
    .
  4. Impozitul pe venit:
    În România, sistemul de impozitare a veniturilor a cunoscut mai multe modificări. Inițial, el se numea „impozit pe fondul total de retribuire”, iar apoi a fost înlocuit cu un impozit în cote progresive (între 6% și 45%, pe măsura creșterii venitului). Din 2005 s-a trecut la sistemul impunerii proporționale a venitului, o dată cu adoptarea sistemului cotei unice de impozitare, de 16%.
    .
  5. Taxa pe valoarea adaugată (TVA):
    Taxa pe valoare adăugată, principalul impozit indirect datorat bugetului de stat, este reglementată de Titlul VII Cod fiscal, corespunzător art. 265-334 din aceeași lege. Cota standard se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este:
    a) 20% începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016;
    b) 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017.
    Cota redusa de 9% se aplica pentru unele alimente, medicamente, produse ortopedice, cazare in regim hotelier, etc.
    Cota redusa de 5% se aplica pentru manuale scolare, carti, reviste, etc, acces muzee, targuri, expozitii, etc, livrare locuinte ca parte a politicii sociale.
    .
  6. Accize și taxe speciale:
    Accizele sunt taxe speciale de consum, datorate bugetului de stat și sunt grupate în două categorii: accize armonizate și accize nearmonizate. Acestea sunt reglementate de Codul fiscal, art. 335-452.

    1. Accize armonizate: Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse: tutun, bauturi alcoolice, energie electrica
    2. Accize nearmonizate: Accizele nearmonizate sunt taxe speciale percepute asupra următoarelor produse: tigaretele electronice, etc
      .
  7. Impozit pe construcții:
    Impozitul pe construcții, care este diferit de impozitul/taxa pe clădiri ce intră în bugetele locale, este reglementat de art. 496-500 Cod fiscal. Contribuabilii obligați la plata impozitului pe construcții sunt persoanele juridice române (cu anumite excepții) și persoanele juridice străine cu un sediu permanent în România. Cota de impozitare este de 1% din valoarea construcțiilor.

 

BUGETUL JUDETULUI

În România, bugetele județelor nu sunt alimentate direct prin taxele și impozitele plătite de cetățeni. Așa cum vom vedea în continuare, o parte din taxele și impozitele locale se împart între județ și localități (de exemplu, impozitul pe anumite autovehicule de transport marfă, din care 60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean), dar cea mai mare parte a veniturilor județelor provin de la bugetul de stat (cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din TVA).
.

BUGETUL LOCALITATILOR

Potrivit art. 454 din Legea nr. 227/2015 privind Cod fiscal, impozitele şi taxele locale sunt următoarele:

  1.  Impozitul sau taxa pe clădiri:
    Orice persoană, fizică sau juridică ce deține în proprietate o clădire situată în România, datorează anual impozit pe acea clădire. Potrivit art. 455 din Codul fiscal, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. Pentru situațiile în care se plătește taxa pe clădiri, nu se mai impune și plata impozitului pe clădiri. Impozitul sau taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.
    Codul fiscal reglementează diferit acest impozit după cum contribuabilul este persoană fizică sau juridică. Astfel, pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii rezultate ca urmare a construirii, a unei reevaluări etc. [Pt cele detinute de persoane juritice … vezi sursa.]
    .
  2. Impozitul pe teren/taxa pe teren:
    În mod similar, orice persoană fizică sau juridică ce are în proprietate un teren, datorează bugetului local în raza căruia este situat terenul, impozit pe teren. Codul fiscal nu stabilește taxe diferite, după cum contribuabilul este persoană fizică sau juridică. Impozitul sau taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local, pe baza unor tabelele de calcul.
    .
  3. Impozitul pe mijloacele de transport:
    Impozitul pe mijloacele de transport este o sursă de venit la bugetul local, reglementată de art. 468-472 din Codul fiscal. Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport, respectiv în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul prevăzut de art. 470 alin. (2) Cod fiscal.
    Potrivit art. 494 alin. (5) din Codul fiscal, veniturile provenite din impozitul pe mijlocul de transport stabilit pentru anumite autovehicule (de exemplu autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone), majorările de întârziere, precum şi amenzile aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean.
    .
  4. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor:
    Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor sau autorizațiilor sunt plătite de orice persoană care trebuie să obțină aceste documente, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, înainte de a i se elibera. Acestea sunt integrate în bugetul local.
    Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită conform unui tabel de calcul, fiind cuprinsă între 0-14 lei și crește corespunzător suprafeței mai mare de 1000 metri pătrați.
    .
  5. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate:
    Potrivit art. 477 alin. (1) din Codul fiscal, orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România, în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevăzute în articolul 477, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale. Aceasta se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate. Cota taxei se stabileşte de către consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
    .
  6. Impozitul pe spectacole:
    Impozitul pe spectacole este reglementat de art. 480-483 din Codul fiscal, potrivit cărora orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a plăti impozitul pe spectacole. Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
    .
  7. Taxe speciale:
    În conformitate cu art. 484 alin. (1) din Codul fiscal, pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, precum şi pentru promovarea turistică a localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.
    .
  8. Alte taxe locale:
    Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea. Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului înconjurător. Taxele acestea se calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile deliberative interesate.
    .

Alte impozite:
Impozitul pe transferul dreptului de proprietate:
Impozitul este aferent transferului dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia.

Taxele judiciare de timbru:
Taxele judiciare de timbru sunt reglementate de OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Potrivit prezentei ordonanțe, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Din sumele încasate în contul bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, cota care se virează la bugetul de stat este de 45%.

Majorarea impozitelor si taxelor locale de consiliile locale sau consiliile județene:
Potrivit art. 489 din Codul fiscal, autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale menționate mai sus, în funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia taxelor judiciare de timbre și taxelor extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, exclusiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu difuzarea timbrelor fiscale. Cotele adiţionale nu pot fi mai mari de 50% faţă de nivelurile maxime stabilite în Codul fiscal.

 

Contributii de ASIGURARI SOCIALE

În România, sistemul de securitate socială se bazează pe 3 bugete naționale distincte: Bugetul asigurărilor sociale de stat (pensii, accidente de muncă și boli profesionale), Bugetul asigurărilor sociale de sănătate (servicii medicale generale, accidente de muncă și boli profesionale) și Bugetul asigurărilor pentru șomaj (șomaj și garantare pentru plata creanțelor salariale).

A) Contribuții la Bugetul asigurarilor sociale de stat:

  • Contribuția de asigurări sociale (pensii)
    Contribuţiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat sunt reglementate de art. 135-152 din Codul fiscal. In 2016 cotele de contribuţii de asigurări sociale era: 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8% pentru contribuţia datorată de angajator; [Pentru 2018 le gasiti aici, in stanga jos.]
  • Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale:
    Cota de contribuţie de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este cuprinsă între 0,15% şi 0,85%, diferenţiată în funcţie de clasa de risc, conform legii.

B) Contribuții la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate:

  • Contribuţii de asigurări sociale de sănătate
    Această categorie de contribuții este reglementată de art. 153-183 din Codul fiscal. Cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:
    a) 5,5% pentru contribuţia individuală;
    b) 5,2% pentru contribuţia datorată de angajator [pt 2018 vezi aici]
  • Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
    Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate este de 0,85% și se aplică unei baze lunare de calcul ce diferă în funcția de categoria de venit.

C) Contribuții la Bugetul asigurărilor pentru şomaj:

  • Contribuții de asigurări pentru șomaj
    Sunt definite in art. 184 din Codul fiscal. Cotele de contribuţii de asigurări pentru şomaj sunt următoarele:
    a) 0,5% pentru contribuţia individuală;
    b) 0,5% pentru contribuţia datorată de angajator.
  • Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
    Cota de contribuţie la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de angajator, este de 0,25%.

Sinteza privind regimul fiscal din Romania

Sinteza principalele taxe, pe categorii de contribuabili (sursa)

Cum sa citesti executia bugetara a unui oras (prezentare)

Prioritati bugetare UAT-uri – cele trei directii (sursa: oameniliberi.com)

Intr-o prezentare (VIDEO) la TEDx, Adrian Muresan (membru POL) vorbeste despre cum se cheltuie banul public la nivel local. El face o analiza pe executia bugetara (analiza la final de an, pe ce s-a cheltuit efectiv) si nu pe bugetarea initiala (adica pe ce s-a previzionat la inceputul anului ca se va cheltui). Analiza (fisier prezentare PDF) este facuta pe 66 de UAT-uri si prezinta datele pe cele trei directii de bugetare (minutul 2 din video):

  • cheltuieli curente (oricine vine primar, este obligat sa le realizeze, acestea trebuie facute TOATE)
    • salariile profesorile
    • salariile politistilor
    • cheltuielile de functionare ale primariei, etc
  • cheltuieli obligatorii (legea obliga la realizarea lor, dar din pacate legea nu prezinta si pedepse daca aceste cheltuieli nu sunt realizate. Poate continua functionarea orasului daca aceste cheltuieli nu se fac? NU prea, sau tot mai greu.)
    • drumuri
    • transport in comun
    • termoficare
    • spitale generale
    • invatamant, etc
  • cheltuieli facultative (legea nu obliga pe primari sa le realizeze. Poate continua functionarea orasului daca aceste cheltuieli nu se fac? DA, poate.)
    • sport
    • concerte
    • reclame in ziare, TV, online, etc

Sa spunem ca la prima vedere graficul de mai sus arata relativ ok deoarece cheltuielile facultative sunt destul de jos, si doar o singura bara in grafic. Dar dupa ce scoatem cheltuielile curente, reordonam dupa marime si ne uitam pe domenii la cum se cheltuie banii care se pot directiona de catre primar (impreuna cu consiliul local), o sa vedem din pacate o realitate dezamagitoare:

Cheltuielile facultative sunt adesea prioritizate mai sus si cu sume mai mari decat cele obligatorii. Asa se face ca dam mai multi bani pe sport si concerte decat pe invatamant si spitale.

Va recomand sa vizualizati clipul video (12 minute) si prezentarea PDF. In prezentare gasiti mai multe grafice cu exemple pe urmatoarele municipii: Tg.Mures, Aiud, Reghin. Toate linkurile le gasiti aici.

Prioritati bugetare UAT-uri – 2 directii (sursa: oameniliberi.com)

Update Septembrie 2018

S-a facut o analiza pe 64 de orase, comparatie intre sumele alocate si cheltuite pe educatie vs. sport & distractie. Documentul il gasiti aici.

 

Articole similare:
– Cum se citeste documentul unui buget local

– Administratie locala: ghid introductiv

Ghid: cum se citeste documentul unui buget local

Intr-un text anterior prezentam un ghid introductiv despre administratia locala, in care nu am insistat prea mult pe sectiunea de bugete. Am facut doar trimiteri la doua carti, un site si doua analize, dar nimic mai mult despre cum un simplu cetatean fara cunostinte de specializata in materie de finante, economie, contabilitate (aici ma includ si pe mine) poate sa citeasca un buget local. Aici mi-am propus sa explic folosind un exemplu cum putem face acest lucru.

Bugetul este definit ca documentul prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice.

Descarcati (de AICI) Bugetul General al Municipiului Campia Turzii pe anul 2017 si tineti-l deschis, pentru ca o sa fac referire la el – sesizati sublinierile cu portocaliu si notatiile de pe margine. O sa insist mai mult pe cheltuieli, iar pentru venituri o sa revin cu alta ocazie.

Hotararea de Consiliu Local
(in acest caz, HCL numarul 41/2017) este prezentata pe prima pagina a documentului

Raportul de specialitate

Paginile 2-10: Acest raport poate sa lipseasca, de exemplu la Municipiul Cluj Napoca nu apare. Daca totusi este prezent, el „detaliaza modul de stabilire a veniturilor si a structurii acestora pe surse, a alocarii cheltuielilor pe destinatii pentru bugetul local, precum si cel pentru activitatile si institutiile publice subordonate consiliului local„. Si avem si cateva informatii in plus despre cum sa citim mai usor documentul: „Veniturile sunt structurare pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole precum si paragrafe, dupa caz„.

Sectiunea de Functionare:
este partea de baza, obligatorie a bugetului local, care cuprinde veniturile necesare finantarii cheltuielilor curente pentru realizarea competentelor stabilite prin lege, precum si cheltuielile curente respective.” Adica mai simplu: plata salariilor si a cheltuielilor de zi cu zi (salarii, apa, curent, telefon, toner imprimanta, etc). Prima data sunt enumerate veniturile (pag 3-4) iar la finalul paragrafului aflam ca: „Totalul veniturilor ce se regasesc in buget la sectiunea de functionare este de 43.345 mii lei, dupa ce a fost propusa suma de 2.832 mii lei pentru sectiune de dezvoltare conform anexei 1„. Dupa aceea sunt prezentate cheltuielile (pag 4-8): „cheltuielile materiale au fost stabilite astfel incat sa fie asigurata cu prioritate plata utilitatilor, urmare de cheltuielile de intretinere, reparatii, contractele in derulare pentru achizitionarea de bunuri si servicii.” Dupa care sunt enumerate cheltuieliile pe capitole (ex: capitolul 51.02 Autoritati publice si actiuni externe). Dupa trecerea prin toate capitolele (ultimul capitol fiind 84.02 Transport), la finalul sectiunii aflam ca „suma totala a cheltuielilor pentru sectiunea de functionare, repartizata conform propunerilor de mai sus este de 43.354 mii lei„.

Sectiunea de Dezvoltare:
este partea complementara a bugetului local care cuprinde veniturile si cheltuielile de capital aferente politicilor de dezvoltare la nivel local. Si aici se trece in pag. 9-10 prin capitole  (ex: 65.02 Invatamant), iar la final aflam: total venituri la aceasta sectiune se ridica la suma de 6.432 mii lei„, iar 3.600 mii lei dintre acestia vin din excedent pentru sectiunea de dezvoltare.

Buget venituri proprii:
Tot la pag. 10 se prezinta si buget venituri proprii si propunerile pentru cheltuieli pentru entitatile care au si ele venit propriu (piete agricole, unitati de invatamant, sanatate). Detaliile le gasiti in anexele 3/1 – 3/4. Similar in anexele 4 – 4/5 se gasesc informatii despre bugetul Spitalului Municipal Campia Turzii. Nu intru in detalii aici.

Din pacate chiar pe acest exemplu lipseste o sumarizare in forma de tabel, cum gasim pe pagina nr. 3 a bugetului municipiului Cluj Napoca din 2016 (vezi aici)

Proiect buget de venituri si cheltuieli

In pag. 11-17 (anexa 1) gasiti sumarizarea bugetului pe surse si capitole. Observati in documentul descarcat marcajul cu portocaliu a informatiilor pe care le-am considerat mai importante. Informatiile sunt prezentate in urmatoarea ordine:

  • Functionare: venituri   (total: 43.354 mii lei)
  • Functionare: cheltuieli (total: 43.354 mii lei)
  • Dezvoltare: venituri    (total:   6.432 mii lei)
  • Dezvoltare: cheltuieli  (total:   6.432 mii lei)

In pag. 18-38 (anexa 1/1) se regasesc aceleasi informatii dar detaliate si organizate putin diferit:

  • Functionare + Dezvoltare: venituri (total: 46.186 mii lei – aici nu se calculeaza si cei 3.600 care vin din excedent). Si mai multe detalii pentru cheltuieli gasiti in anexele 1/2 – 1/28.
  • Functionare + Dezvoltare: cheltuieli (total: 49.786 mii lei – aici da)
  • Functionare: venituri   (total: 43.354 mii lei)
  • Functionare: cheltuieli (total: 43.354 mii lei)
  • Dezvoltare: venituri    (total:   6.432 mii lei)
  • Dezvoltare: cheltuieli  (total:   6.432 mii lei)

O sumarizare a cheltuielilor din aceste pagini am extras in tabelul urmator:

Cheltuieli buget general municipiul Campia Turzii 2017
Cum se aproba un buget local (sursa: banipierduti.ro)
Comparatie buget local Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca (banipierduti.ro)

Vezi si:
– Ghid: Cum sa citesti executia bugetara a unui oras
– Administratie locala: ghid introductiv

Administratie locala: ghid introductiv

Prezentul text doreste sa fie un ghid introductiv despre administratia locala, un punct de plecare pentru cei ce doresc sa inteleaga cum funtioneaza ea.

Exista doua nivele ale administratiei publice locale: administratia de la nivelul oraselor si comunelor (reprezentata prin Consiliul Local si Primar) si administratia de la nivelul judetului (reprezentata prin Consiliul Judetean si Presedintele CJ).

Teorie

Probabil cel mai simplu este sa incepeti cu succinta descriere de pe site-ul nereprezinta.ro. Aici veti gasi cateva pagini de informatie despre Consiliul Local, rolul lui, atributiile sale, comisiile de specialitate (exemplu Cluj), regulament de functionare, dar si informatii despre primar, viceprimar si secretar. De asemenea sumarizarea acestor aspecte gasiti si in acest clip video si in acest clip video, cu mentiunea ca doar Bucurestiul are mai multe consilii (de sector) si unul general, restul UAT-urilor au doar un consiliu si un primar.

O lectura putin mai lunga (90 pagini), este cartea/brosura despre care am facut deja o recenzie, intitulata Indrumar pentru primari. Pentru detalii cititi recenzia din link.

Asociatia Pro Democratia a publicat cateva brosuri pe aceasta tema: Administratia Publica Locala – instructiuni de utilizare (in special pag. 9-17), Ghidul consilierului local (I)Ghidul consilierului local (II).

Personal nu am intrat in asa mare detaliu, dar pentru cei interesati, cautati cartea aceasta: Legislatia administratiei publice locale. Cartea prezinta legi, hotariri de guvern, ordonante de guvern aplicabile in domeniul administratiei locale.

Zi de zi

De asemenea va recomand sa ii urmariti pe Facebook pe urmatorii, deoarece aduc constant informatii din interior:

  • Ciprian Ciucu – consilier general al Primariei Municipiului Bucuresti (PNL)
  • Dan Masca – presedintele Partidul Oamenilor Liberi (cu 3 consilieri locali in Targu Mures) (POL). De asemenea informatii despre administratia locala se gasesc informatii aici. O analiza foarte buna despre cheltuielile obligatorii vs. cheltuieli facultative gasiti aici.
  • Andrei Postolache – consilier local al Primariei Municipiului Iasi (Pentru Iasi / USR). Interesante sunt si rapoartele de sedinta de aici.
  • Cristian Ghinghes – cosilier local al Primariei Bacau (independent). Are si un blog unde aduce informatii despre administratia locala din Bacau.
  • pentru Bucuresti gasiti informatii utile pe site-ul: USR Bucuresti
  • cautati lista consilierilor locali din comuna/orasul/sectorul care va intereseaza, iar mai apoi cautati-le profilele pe FB, vedeti care posteaza informatii pertinente indiferent de culoarea politica (exemplu Cluj, exemplu Tg.Mures, exemplu Iasi)

Lunar

De asemenea va recomand sa cautati pe site-ul primariei si sa cititi:

  • Proiectele de Hotarare propuse pentru sedintele consiliului local (exemplu Cluj). In mod normal acestea apar pe site-ul primariei cu cateva zile inaintea sedintei.
    Va recomand sa le cititi inainte de sedinta consiliului local. Ele reprezinta proiectele ce se vor dezbate si se vor vota la urmatoarea sedinta (de exemplu daca sa se mareasca impozitele locale).
  • Dupa ce le-ati citit, efectiv sa mergeti la o sedinta de consiliu local (ele sunt de obicei spre sfarsitul lunii, sunt publice, cu acces liber si gratuit cetatenilor – mai putin la Bucuresti unde vad ca e o semi-dictatura si este mai greu sa intri la sedinta). Daca nu reusiti sa mergeti, pentru ca sunt in timpul zilei (eh, lumea mai si lucreaza) le puteti urmari online live sau ulterior, de obicei ele fiind inregistrate (exemplu Cluj).
  • Dupa cateva zile dupa sedinta apare si minuta sedintei (procesul verbal), asa ca daca nu ati reusit sa mergeti aveti ocazia sa cititi transcriptul sedintei (exemplu Cluj)
  • Propunerile adoptate devin Hotarari de Consiliu Local si le puteti vedea pe site-ul primariei (exemplu Cluj)
  • Pentru cele de sus de la nivelul unui municipiu/comuna, veti gasi elemente similare si la nivelul judetului si anume la Consiliul Judetean, cu exemple pentru Judetul Cluj:

Mobilitate

Important pentru orasele mari (poli de crestere), este si „Planul de Mobilitate Durabila” (linkul este pentru Cluj, pentru restul oraselor – google it). De mentionat ca nu toate orasele au un asemenea document.

Bugete

Un aspect foarte important atat la nivel municipal/comunal cat si la nivel judetean este bugetul. Elementele de interes sunt bugetul anual (propus si votat la inceputul anului) si rectificarile de buget (schimbari pe buget din timpul anului – de exemplu luam bani ramasi de la asfaltari si dam la spitale). Exemplu de pe site-ul primariei Cluj Napoca puteti vedea aici.
O comparatie multianuala pe bugetul general al municipiului Cluj Napoca gasiti aici, iar o comparatie multianuala pe bugetul de Transporturi Cluj Napoca gasiti aici.

Pentru a putea intelege mai bine documentele de buget (de obicei au zeci, daca nu sute de pagini), probabil ca v-ar ajuta sa intelegeti prima data cum este realizat si structurat un buget si nu ar strica sa frunzariti cateva capitole din urmatoarele doua carti:

Informatii interesante, statistici bugete, gasiti si pe banipublici.ro, care are si o sectiune de educatie, unde sunt informatii despre bugetele locale, judetene si de stat.

Strategii

Si daca nu v-am plictisit pana acum mai vin cu cateva informatii bonus: la nivel de municipiu/comuna/zona metropolitana si judet exista (sau ar trebui sa existe) strategii de dezvoltare. Mai jos cateva exemple pentru zona Cluj, si o sa le enumar incepand de la cele care se ocupa de o zona mare (Regiunea de dezvoltare Nord-Vest) pana la cele pentru o zona mai mica, cum ar fi municipul Cluj Napoca:

Proiecte

De asemenea puteti citi si cateva dintre proiectele propuse de anumite partide:

Alte linkuri utile:

Articole similare:
– Ghid: cum se citeste documentul unui buget local
– Ghid: cum sa citesti executia bugetara a unui oras